Posts tagged ‘experiente’

 

victoria municipalitatii #3

Read full article  |  3 Comments

Epava autoÎn cartier se pripășise  de câțiva ani o epavă de mașină. Tot se schimbaseră proprietarii, într-un final ajunsese ziua locul de joacă al copiilor sau dormitor pentru aurolaci, noaptea. Povestea clasică: mai întâi i-a fost spart un geam lateral, s-a așteptat un timp. Apoi, încet încet, au început să dispară subansamble de pe ea, ce s-a putut demonta noaptea la lumina becurilor. La un moment dat, pe vremea când mai avea încă parbriz, poliția comunitară i-a lipit somație, evident că nu s-a întâmplat nimic.

Până săptămâna trecută!

Mi-am zis, în naivitatea mea proverbială, să încerc mijloace moderne de comunicare de tip corporatist pentru a semnala obiectul la Servicii de Gospodarire Urbană Ploiești. Poză, mail frumos și civilizat scris către directorul direcției responsabile de problemă, adresă și coordonate GPS puse. Cum știam că autoritățile publice au la dispoziție 30 zile calendaristice ca să răspundă, m-am pus pe așteptat.

Vineri, însă, stupoare! Obiectul dispăruse deja, presupun că nu a fost o coincidență.

Cam așa trebuie să meargă lucrurile, cred. Serviciile în folosul comunității să fie prompte, să facă treabă corect de fiecare data, indiferent de culoarea celui așezat (sau numit) în fotoliul de primar. Chiar dacă s-a rezolvat numai o problemă punctuală, merită felicitări pentru promptitudine.

Ce s-a câștigat? Un loc de parcare în plus și un focar de infecție, potențial pericol pentru pitici, în minus. 🙂

 

Ghicitoare cu autostrazi

Read full article  |  5 Comments

OsakaÎntrebare ghicitoare:

Cum se rezolvă posibile erori de proiectare sau de execuție ale rosturilor de dilatație de la capetele unor poduri de pe A3 Autostrada, nu postul de televiziune.

Răspuns la întrebarea ghicitoare:

Faci un alt proiect. Ca să detaliem puțin, avem așa:
– aloci un buget generos de 3.000 lei.
angajezi un Dorel, un lăcătuș mecanic și un șef de echipă. Sau îi detașezi, după cum ai resurse.
cumperi din piață șase saci de ciment.
îi îmbraci pe sus numiții în echipamentul de protecție cerut de lege, le dai termen 1/2 zi și îi trimiți în teren. Cu hrană rece la ei și doi litri de apa plată fiecare, dacă e mai cald afară.

La termenul fixat te duci frumos să verifici dacă băieții au îndreptat eroarea.
Și se pare că da, s-au achitat cu brio de sarcina trasată pentru că:
– au plantat pe fiecare sens un indicator de Limitare de viteză la 100 km/h:

Limitare viteza 100km/h

– apoi unul de Limitare de viteză la 80 km/h;

Limitare viteza 80 km/h
– apoi, in imediata apropiere a podului,  unul de Atenție! drum denivelat.

Drum Denivelat
Job done. 😀

 

Foto: Ken OHYAMA

 

Poșta Română – întrebare simplă

Read full article  |  20 Comments

Mă rog, nu știu câte de simplă este pentru Poșta Română.

De ce nu implementați soluții de urmărire pentru colete, soluții care folosesc coduri de bare? Evitați situații de genul: clientul apare la ghișeu, are 5 colete, trebuie trecute manual în două registre, apoi într-un computer, banii încasați.

Dacă la un oficiu amărât de cartier ați decis să aveți un singur oficiant și un singur ghișeu deschis, inevitabil se va forma o coadă de peste 10 persoane. Unele răbdătoare, altele nu.

Ok, nu discut modelul de business prin care voi vreți să vindeți și rovignete, cartele telefonice, încasare facturi, distribuire colete, distribuire plicuri ANAF etc, este decizia voastră. Dar gândiți . Gândiți și soluții mai bune de a face toate lucrurile astea mai repede, cu mai puțin stress pentru public și pentru personalul vostru.

Nu aveți oameni capabili în companie să genereze soluții, nu e absolut nici o problemă, angajați consultanți. Costurile lor sunt o fracție neînsemnată din beneficiile pe care le poate aduce o schimbare. Și se poate face asta legal, cu respectarea legislației de achiziții publice.

Trebuie doar să vreți. Sau să fiți lăsați.

 Sursa foto.

 

Lentilele contact și călătoriile

Read full article  |  10 Comments

Lentilă de contact Uite că au trecut mai bine de doi ani de când am trecut la lentile de contact, renunțând la ochelari.

Uitându-mă în urmă, a fost o decizie bună, cel puțin din punct de vedere al confortului zilnic. Rutina spălatului pe mâini și a holbatului în oglindă s-a instalat rapid, le fac reflex în fiecare zi.

Prima plecare a însemnat un surplus la bagaj, sticla cu soluție dezinfectantă și suporții au trebuit să își facă loc în bagaj, dar cele aproape 400 grame nefiind un capăt de țara.

Pentru mine cel puțin, n-au fost niciodată, dar trebuie știut că există și rezolvări alternative. Care se dovedesc foarte folositoare celor care călătoresc des cu avionul, când orice kilogram în plus contează, atât ca și cost cât și ca mobilitate. Citisem eu ceva, am zis să întreb medicul, la ultimul control periodic mi-a explicat că pot folosi cu același succes și alte două tipuri de lentile. Așa numitele “Dailies” și “Night&Day“, după denumirea lor îți cam poți da seama ce fac ele.

Primele sunt de unică folosință, le pui dimineața, clipești toată ziua, seara le scoți și le arunci. Simplu și ai scăpat de soluția dezinfectantă. Eu am purtat câteva luni bune pe cele clasice (pus dimineața și scos seara), în momentul când am trecut la Dailies – pe motiv de concediu – a fost o experiență diferită.

Aparent cele zilnice au peretele mai subțire, pleoapa se așează altfel pe ele, deși dioptria este identică. În primul an nu m-am hazardat să renunț la marca favorită (CIBA Vision) dar în anul următor am zis, de ce nu? Nu a fost o idee prea bună, cel puțin din punctul meu de vedere. De când am desfăcut folia de pe prima lentilă [insert other name than Ciba], am simțit că este altfel la atingere. Ziua nu a fost una dintre cele mai bune, de abia am așteptat să vină seara și să le scot. Nu au fost simptome de praf-în-ochi sau altceva, pur și simplu nu m-am acomodat cu ele.

Cu “Night&Day” ar fi fost foarte ok dacă n-aș fi uitat recomandarea de bază: nu se poartă în medii cu fum. Nu m-am apucat să îmi fac atelier mecanic acasă, în niciun caz asta. Doar că am petrecut excelent cu niște șerpișori care sudau țigările cu o foarte mare îndârjire. Așa că am învățat ceva: când te duci la party folosește Dailies. 🙂 Celalalte sunt pentru o perioadă de 30 zile în care nu ai activități sociale…sau fără șerpișori.

1476922_10200874809339367_1223461797_nȘi dacă tot suntem la capitolul ochi și vedere, să nu uităm că razele soarelui se reflectă altfel pe zăpada, indiferent dacă ești la schi, la vânătoare sau conduci.

Și iarăși din experiență proprie, vă recomand călduros să treceți la ochelari de soare cu lentilă polarizantă. Să îmi spuneți voi singuri apoi care sunt diferențele, în bine desigur.

Dacă aveai în plan să cheltui o sumă oarecare pe o pereche de ochelari buni, încearcă de Black Friday (adică pe 29, nu ante-Black Friday cum a fost la electronice) și oferta celor de la VIDET, bannerul din dreapta, poate veți avea surprize interesante, reducerile anunțate sunt de până la 35%. (link direct, neafiliat)

Nu vă spun cumpărături plăcute, asta știți să faceți voi mai bine ca mine, doar vă rog să aveți grijă de ochii voștri și să îi duceți, măcar o dată pe an, la medicul specialist oftalmolog. 🙂

Sursa foto.

 

Globalizare

Read full article  |  38 Comments

La DornaAm avut impresia dintotdeauna despre LaDorna că este o companie românească.

Undeva de prin Bucovina, fără a știi să o localizez foarte exact unde.

Cu lapte și iaurt gustos, la concurență cu ceilalți competitori din România: Albalact – Zuzu, Napolact, Covalact, Danone și câți or mai fii.

Asta până astăzi când, la micul dejun, prietenul Disable mi-a arătat amuzat spatele sticlei pe care tocmai o terminase.

Undeva jos scria mărunt “Produs în Polonia” 🙂

Ce producție autohtonă!?

Suntem o piață unică și imensă: Europa și atât. O să rămân fidel totuși la Zuzu, chestie de obișnuință. Voua ce va place? In afara de iaurtul facut in casa, acela nu se pune. 🙂

 

Pe tine ce te motivează?

Read full article  |  19 Comments

MotivatieCând te trezești dimineață, ce te motivează să oprești alarma ceasului și să te dai jos repede din pat, pentru a te pregăti pentru o nouă zi de muncă?

Ce te face să ieși pe ușă, să tragi aer în piept și să îți spui: “Azi, sigur voi reuși!” sau “Hmmm… o altă zi de munca!”?

Să fie nevoia de bani? De putere? De faimă? De cunoaștere? De autorealizare? Sau teama de eșec, de a-ți pierde slujba? Care dintre ele?

În viața ta, sigur le-ai simțit pe toate. Ai simțit altfel în fiecare etapă a carierei tale. Câteodată ai conștientizat motivul, altădată ai simțit doar o tensiune internă și nici măcar nu ți-ai bătut capul să vezi cu exactitate ce e cu tine. Cert este că sentimentul pe care l-ai avut atunci te-a pus în mișcare, te-a făcut să acționezi. Ai vrut o slujbă stabilă cu un salariu decent, ți-ai satisfăcut nevoia de securitate și siguranță.

Ai vrut să te integrezi în echipă, nevoia de afiliere făcându-și apariția. După aceea, ai vrut mai mult, odată integrat în echipă, ai simțit că trebuie să te afirmi, să câștigi încrederea celor din jur, dar și să îți demonstrezi ție însuți că poți. Știi cum s-a numit asta științific? Nevoie de stimă și statut :). Până aici, ai avut numai nevoi deficiente, adică nu ai simțit nimic deosebit când le-ai satisfăcut, dar dacă nu o făceai, ai fi simțit un mare disconfort.

De aici înainte, dacă le-ai depășit pe acestea, apar nevoile de €œcrestere, care nu dispar odată cu satisfacerea lor, dar care te motiveza în continuare. Ești curios care sunt? Sau poate că le știi deja. Poate chiar le-ai simțit. Ei bine sunt trei: nevoia de cunoaștere, de armonie și de autorealizare.

Știi care este partea cea mai fun? Toate straturile astea din piramida lui Maslow sunt exploatate la maxim aproape zilnic de șeful tău, fără că tu să conștientizezi asta.

O strângere de mână pentru recunoașterea eforturilor depuse până acum, un teambuilding ca să simți că aparții echipei și că sunteți unul pentru toți și toți pentru unul, o mustrare că cică știe că poți mai mult de atât și că așteaptă nu-știu-ce rezultat de la tine, te mai trimite și la unul-două cursuri de perfecționare ca să știi mai multe în domeniul tău, îți organizează biroul ca să ai armonie la locul de muncă și astfel te simți motivat și încântat să revii și a doua zi tot acolo, cu zâmbetul pe buze. 🙂

Ce ar fi ca de mâine să fii atent la toate semnalele astea? Așa o să vezi cam ce îți trebuie, dar și cam pe unde te situează șeful tău prin abordările multiple de a te ține motivat. 🙂

Motivația este ceea ce te face să pornești. Obișnuința este cea care te face să continui. (Jim Rohn)