plasticele din viața noastră

This entry was posted on 27/02/2011 under experiente. Written by:

Duminică plină de zăpada astăzi, deci ca de obicei breakfast, coffee, bloage. Și văzui întrebarea colegului despre plasticele din viața noastră. Comentarii, ca de obicei, bune de subiecte de film, de la “să se facă un cip unic domn’e” până la “codul de bare – cifra satanei”.
Și uite așa mi-am adus aminte de pățania de pe aeroportul Băneasa, de acum trei ani. Mă întorceam eu rupt de oboseală de la Viena, luasem ultima cursă a serii la Sky. Am ajuns  la timp și fără probleme, avionul aproape plin, asta însemnând o coadă destul de mare la verificarea documentelor de călătorie.
În final îmi vine rândul și polițistul de frontieră ia cartea de identitate, se uită la ea, se uită la mine și zice hmmm. Ridic întrebător din sprâncene, ochelari aveam și în poză și în realitate, kilogramele tot cam alea, frizură neschimbată de ani buni. Ce să fie ? Ăla pune mână pe o lupă ca de ceasornicar, o pune la ochi și începe să se zgâiască la document. Iar zice hmmm, cheamă un coleg, încep ăia să delibereze. Aud așa într-o doară “bă, parcă ar fi un fals”, să mă apuce toate alea.
– De unde aveți acest document ? (culmea stupidității la o întrebare scurtă!)
– Păi de la poliția municipiului Ploiești, scrie și pe carte, de unde să îl am ?!.
– Păi n-are/are nu știu ce pe ea ! (imprimanta care l-a emis era probabil în rateuri de cartuș și îmi lăsase dungi violet de-a lungul).
Cum naiba să scap de zeloșii ăștia ? Și îmi amintesc că, absolut întâmplător aveam permisul de conducere la mine, n-am avut ce face cu el acolo, doar îl aveam.
– Poate vă ajută acest document suplimentar, și acesta nu este ok ?. Iar se zgâiesc aia, lupe, hmmm-uri și
– Binee, treceți ! Să mergeți să vă preschimbați cartea de identitate să nu mai aveți probleme pe viitor.

Urmarea: a două zi, luni, mă prezint la serviciul evidența populației să îmi preschimb docomentu’. Tot felul de instrucțiuni pe pereți, nu mă încadram în niciuna. Întreb pe cineva la ghișeu:
– Domnisoară, uitați așa și așa ce mi s-a întâmplat. Ce fac ?.
Se uită la mine că la OZN-uri și emite sentința:
– N-aveți ce să faceți, îl declarați pierdut, aduceți toate actele care trebuiesc și vi-l eliberăm în 10 zile.
– Mulțumesc mult !
Și plec. Nici în ziua de azi nu l-am schimbat, între timp am făcut preschimbare la permis, am acum fața prinsă în hologramă așa că lăsați, mă descurc eu.