Oare se va schimba ceva vreodata ?

This entry was posted on 18/02/2011 under altii.... Written by:

guest-post: Razvan Iuhasz.

Ca majoritatea in ziua de azi si eu practicam aceasta stare de lehamite fata de tara, de ce se intampla in viata de zi cu zi, aveam aceleasi expresii gen: “numai in Romania se poate intampla asa ceva”. Toate acestea ma situa cumva superior acestei stari pe care o blamam. Eu sunt superior acestor tampenii care se intampla, acelor mizerii, nu fac parte din ele. In continuare cred sincer ca nu sunt parte din ele.

Singura diferenta este ca nu sunt parte ACTIVA din ele. Dar cu siguranta (si ma doare sa recunosc acest lucru) sunt parte PASIVA. Suntem cumva in pozitia taranului care merge la preot si se plange de ce grea este viata si preotul il sfatuieste sa bage animalele in casa. Cu siguranta se poate si mai rau de atat. Nu stiu daca asta trebuie sa ne consoleze in vreun fel. Sigur nu trebuie sa ne faca sa abandonam lupta pt progres (in toate sensurile sale, spiritual, material, intelectual, comportamental, fizic etc.). din punctul meu de vedere faptul ca se poate si mai rau, nu inseamna ca trebuie sa ne multumim cu ce avem. Ma uitam zilele trecute pe strada si se vede apasare pe noi.

Nu mai stim sa zambim. Cum ramane cu romanul care face “haz de necaz” ? Unde este ? Ok. O parte sunt in Italia, alta in Spania sau eu mai stiu pe unde. Dar restul unde suntem ? Cum ramane cu omul sfinteste locul ? Stiu ca e mai usor sa dai vina pe fortele straine care nu ne permit sa ne dezvoltam, care ne indobitocesc, ne vor mana de lucru ieftina si piata de cumparatori inregimentati. E mai usor sa ne justificam prin asemenea afirmatii. Dar oare este corect? Este corect fata de noi, de copii nostri, de parintii nostri? Este corect fata de cei care au murit la revolutie? Este corect fata de cei care au murit in puscariile comuniste? Este corect de cei care au luptat in cele doua razboaie mondiale? Este corect de cei care au luptat in razboiul de independenta? Si ma pot tot duce in istorie… pe la 1848… pe Stefan cel Mare pana pe la Decebal si chiar mai incolo. Stiu ca in momentul asta sunt notiuni perimate, dar ce e va ca valul trece. In rest raman pietrele/faptele.

Pana mai zilele trecute nici eu nu credeam ca se poate intampla ceva. Cum sa poti intr-o perioada scurta de timp sa schimbi un popor ? De fapt nu sa-l schimbi, ci sa-l readuci acolo unde trebuie sa fie. Si aici nu ma refer la nivel financiar, ci comportamental. De aici cred ca vin toate celelalte. Gresim ca la ora asta judecam totul prin prisma financiara. Financiar este efectul ! Nu cauza ! Daca esti o persoana valoaroasa vei ajunge sa faci si bani ! Dar viceversa nu este valabila ! Si nu vreau sa dau nume, ca le stim toti ! Aici cred ca gresim enorm. Judecam totul prin prisma banilor. Are masina fitzoasa este valoros ! (pentru cei care nu ma cunosc, chiar detin o masina scumpa, suv 4X4, deci nu pot fi banuit ca vorbesc din pozitia vulpii care nu ajunge la struguri).

Am ajuns sa judecam absolut totul din prisma banilor, a bugetelor, salariului, a veniturilor. Financiarul este important, iti permite sa faci anumite lucruri, dar nu este singurul factor de judecat intr-o scala de valori corecta ! In primul rand as pleca de la caracter. Cu ceva timp in urma am auzit o expresie extraordinara. Din cate am inteles ar fi fost spusa de Eminescu (scuzati incultura, dar chiar nu stiam aceasta expresie). “Viitorul inseamna umbra”. Cu cat esti mai drept in viata, mai corect, mai cu coloana dreapta, cu atat umbra este mai mare si mai dreapta. Cu cat esti mai indoit de lipsa de caracter cu atat ti se vede prin prisma umbrei. Eu asta as plasa pe prima treapta a unei judecati. CARACTERUL ! Dupa aceea vin altele. Care vreti voi, valoare profesionala, succes in ceea ce facem etc. Stateam si ma gandeam oare ce l-a impins pe Bill Gates catre o viata de caritate, cercetare, ajutorare etc. ? Putea foarte bine sa faca orice pe lumea asta. Oare sa fie vreun sentiment de neimplinire ? Intreb nu dau raspuns, pentru ca nu il cunosc.

Si tot gandidu-ma cum as putea sa-mi fac viata mai frumoasa am ajuns la concluzia ca nu pot fi decat 3 solutii (astea le-am gasit eu).

1. Sa accepti situatia ca atare si sa te “integrezi” in “valorile” actuale ale societatii. Ceea ce pentru mine este total exclus. Hai ca poate m-as putea retrage intr-un glob alaturi de prieteni. Dar copilul ? Ce-i fac ? Unde il cresc ? Deci exlus. Nu e pentru mine sa accept situatia data.

2. Sa emigrez. Oare e mai verde iarba din gradina vecinului? Tentatia clar exista. Dar unde? Mai vorbesc si eu cu cei care sunt plecati. Mai citesc. Si cei pe care ii las in urma ? Rude, prieteni, colaboratori, angajati, sefi. Este corect fata de ei ? Trecand peste alte aspecte mai putin palpabile, adaptabilitate, clima, limba, simtire etc. Nu pot spune ca am exclus total aceasta varianta, dar deocamdata cu siguranta este una putin viabila.

3. Si atunci ramane o singura varianta de a incerca sa fac ceva aici, pentru a aduce anumite lucruri la normal.

Toate bune si frumoase! Dar cum? Cum ma pun eu cu cel care are o anumita educatie (mai corect spus, o lipsa a ei), care are o alta scala de valori decat mine ? Cum reusesc sa-l fac sa inteleaga ? Cum pot eu, un necunoscut, un anonim, sa influentez milioane de romani ? Si cum pot eu sa schimb atat de multe lucruri ce trebuiesc indreptate ? Dezarmant, nu-i asa? Cam asa mi-am zis si eu. Si am tot gandit, cautat. Si oarecum usor-usor mi-au aparut luminite, sclipiri, idei etc. Poate ca sunt eu un pic mai entuziasmat decat ar trebui, dar chiar cred ca se poate face in primul rand am descoperit ca nu sunt singurul care simte acest lucru. Din contra. Sunt destui. Debusolati ca si mine, dar sunt destui. Poate nu neaparat dintre cei care ne-am dori (cu functii, cu putere decizionala), dar pt inceput cred ca e mai putin important. Macar la nivel de suport moral si e important sa descoperi ca sunt si altii care ar face ceva. Care isi doresc o societate normala.

Dupa aceea era coplesitor raportul intre cei care sunt satui si ar face ceva si ceilalti. La ceilalti i-as trece si pe cei care murdaresc viata de zi cu zi, dar si pe cei care care ignora, care trec nepasatori pe langa. Si acum cateva zile mi-am dat seama ca aproape intotdeauna in istorie lucrurile mari nu au fost facute de mase (contrar a opiniei din ziua de azi), ci de catre personalitati de exceptie. Ei au schimbat istoria, ei au scris-o. PERSONALITATILE ! Indiferent ca vorbim de inventii, sanatate, economie, cultura, stiinta, politica si ce mai vreti dvs., nu masele au adus plusul, ci personalitatile de exceptie. Nu stiu daca reusesc sa ma fac inteles, dar mie imi da mari sperante acest lucru. Pentru ca nu trebuie sa ma lupt cu toata masa, ci trebuie sa gasesc cativa alaturi de care sa facem cate ceva.

Trebuie sa gasesc acele personalitati (a nu se confunda cu termenul pervertit de astazi, cand orice e personalitate) si sa incerc sa le trezesc la viata. Si nu in ultimul rand, inca un lucru ce era coplesitor multitudinea de lucruri ce trebuiesc imbunatatite. Si astazi la emisiunea de la National Geografic/ Cesar si cainii am auzit o expresie extrem de adevarata. Engleza nu este punctul meu forte asa ca am sa incerc direct traducere. “a se rezolva cate un lucru pe rand” . si atunci am inteles. In loc sa ma sperie multitudinea de lucruri de facut sa le iau pe rand si sa ma ocup de ele. Exista si un proverb chinezesc care spune ca “fiecare drum oricat de lung incepe cu un pas”. Deci…

Primul meu pas a fost sa scriu acest articol. Pentru cei care se regasesc in ceea ce am scris, haideti sa incercam sa facem ceva ! Nu am o idee clara a ceea ce trebuie facut. Poate ca primul pas sa imi scrieti, sa ne adunam (fizic, online etc.). Cu siguranta ca sunt oameni cu idei mai bune ca ale mele, cu spirit organizatoric, cu influenta etc. Dupa cum am zis, sigur sunt si altii, importanta e calitatea lor nu cantitatea, si ne vom ocupa pe rand. Chit ca inseamna banale donatii, sau petitii sau eu mai stiu ce…

Vreau sa precizez ca nu fac parte din niciun partid, organizatie politica sau de alta natura. Si as prefera sa ramana asa toata povestea. […] “

– de comun acord cu Razvan, am decis sa nu facem publica adresa sa de email. Ea va fi transmisa celor care si-o doresc, in urma unui comentariu scurt la acest articol. Citeste continuarea aici.



4 Comments to “Oare se va schimba ceva vreodata ?”

  1. Eu sunt genu care zic ca nimic nu-i imposibil doar ca depinde foarte mult de noi…..de toti!

  2. Razvan Iuhasz says:

    @joita lucian: de acord…cu o mica mentiune…nu cred ca vreodata toti vom fi pe aceeasi linie…cred …si in sens bun si in sens rau…ca exista lideri si turma (suna urat, dar n-am sinonim in clipa aceasta)…si parca as vrea sa fac ceva, sa simt ca se intampla nu doar …cainii latra caravana trece…

  3. Adrian says:

    Am trecut si eu prin faza nemultumirii si a descurajarii, privind la tot ce se intampla in tara asta. Apoi am inceput sa ma concentrez pe ce se poate face, pe ce oportunitati exista. Sigur, nu este usor, si obstacole sunt la tot pasul. Dar nici concentrandu-ne pe ce este negativ, si umplandu-ne mintea cu ganduri negre nu o vom duce mai bine.

    In articol m-a miscat ideea ca individualitatile, nu masele, schimba starea lucrurilor. Nu m-am gandit la asta, dar ideea este corecta. Multumesc pentru insight, este valoros.