chirurgie

This entry was posted on 25/09/2012 under experiente. Written by:

Vrei, nu vrei la un moment dat al vietii, mai ales noi astia care am depasit varsta de 25 ani ajungem si prin sali de operatie. Dupa un numar insemnat de ani cand tot felul de probleme medicale mi-au golit bugetul si mi-au schimbat cumva stilul de viata, am decis sa mai incerc inca odata cu alt medic, in speranta ca voi fi mai norocos. Si in speranta ca se va intampla ceva cu cauza si nu se va lucra mai ales la efecte, simtind intuitiv ca ceea ce mi se intampla nu poate fi rezolvat cu homeopate sau alte tratamente alternative.

Cum am ajuns sa ma intalnesc cu dl. dr. Hassan Masri e o alta poveste, prin iulie am avut prima intrevedere. Lunga intrevedere, aproape o ora am stat de vorba despre istoricul medical, s-a examinat “dosarul” gros cu care m-am dus pregatit si la sfarsit a urmat investigatia. Neasteptat de interactiva pentru ca in fata scaunului unde stateam, pe un LCD, erau fix imagini din nasul meu, prezentate si explicate pe intelesul meu. Ce e bine, ce nu e deloc bine, ce riscuri majore am in continuare, absolut tot. In sfarsit m-am simtit pacient, nu un “bilet-de-trimitere” pus la coada in rand cu alti zeci.

Decizia finala a fost ca alta solutie decat cea chirurgicala nu exista, existand trei variante de operatie pentru deviatia de sept prezenta, una din ele incluzand un spital din reteaua de stat. Am spus nu, multumesc si am optat pentru o varianta intermediara, a unui spital privat care are contract cu CNAS. Nu din snobism, departe de mine asta, pur si simplu din dorinta de a fi tratat si ingrijit corect. Vara, cu seceta prelungita pe care am trait-o toti, se pare ca nu este anotimpul cel mai propice pentru astfel de interventii asadar am amanat, de comun acord, pentru ultima parte a lunii septembrie.

Nu am avut nevoie de acte multe, adeverinta de salariat si o trimitere de la medicul de familie au fost suficiente. Cei de la spital m-au programat atat pentru consultul pre-anestezic cat si pentru operatie, la interval de 3 zile. Consultul pre-anestezic este obligatoriu, am avut iar o lunga discutie cu medicul anestezist, o multime de intrebari pe chestionar la care trebuia raspuns. In functie de acest chestionar am dat probe de sange pentru analize, rezultatele s-au vazut online in ziua operatiei. De asemenea un examen EKG a fost necesar.

La cateva zile, cu destule emotii recunosc, eram prezent dis de dimineata in receptia Spitalului Sanador din str. Sevastopol. In mai putin de o ora aveam toate formalitatile de internare facute (si sunt cateva) si ajunsesem in salonul intermediar de unde urma sa intru in operatie. Tensiune, puls, temperatura, glicemie luate rapid. Imbracat in bluzitele alea care se inchid la spate si pe care le-ati vazut in Dr.House, am pornit in scaunel condus de brancardier catre salonul pre-operator. Sus in pat, mi s-a montat o branula, in salon e cald, lumina si foarte liniste, nu suntem decat doi pacienti care vor intra in operatie.

Doctorita responsabila de la Terapie Intensiva, a venit la pat, s-a prezentat, mi-a explicat in cateva cuvinte ceea ce mi se va intampla in urmatoarele momente, respectiv ca voi fi dus in sala de operatie si acolo se vor administra calmante si anestezice (“ai tensiunea cam mare” 🙂 zice doamna doctor).

Si cam asa s-a intamplat, m-am urcat usurel pe masa, m-am asezat foarte comod, m-am uitat la una din asistente cum imi injecteaza ceva in branula si m-am apucat de privit foarte atent la lampile chirurgicale de deasupra mea. Si cum numaram eu intens becurile si ma intrebam de care sunt si de ce putere, am auzit ca prin vis ca sunt strigat si doamna doctor ma intreba de zor daca o aud… eram deja inapoi la T.I., operatia se terminase. Ei, nu chiar asa de repede, doar ca eu dormisem un somn foarte bun si foarte adanc, pe care l-am continuat cu mici pauze pana la urcarea in rezerva.

Procedura s-a facut “pe interior” la exterior nu a fost nevoie de niciun bandaj, doar tamponamentele din nari si un pansament adevarat care mi-a astupat narile. Niciun fel de durere, inafara senzatiei neplacute de a respira pe gura permanent si de a avea ceva infipt in nari.

Am dormit destul, apoi m-au transferat usurel in rezerva, unde cuvantul perfuzie avea sa fie de baza in urmatoarele 24 ore. Etajul unde am stat era organizat circular, cu saloane si rezerve pe perimetrul cladirii, in centru aflandu-se spatiul pentru asistente. Una din ele mi-a dat sa beau apa, nu prea merge sa inghiti corect cu toate acelea lipite de tine, dar a fost binevenit dupa uscaciunea din gura. Am intrebat cu greu, “cat e ceasul, va rog?'”, ca sa constat ca trecusera deja aproape 4 ore si jumatate de cand intrasem in sala de operatie. Un somn bun deci. 🙂

N-am mai reusit sa adorm, nu se mai lipea, pana seara am tot privit tavanul si m-am tot dat cu patul electric – paturile acelea care isi ajusteaza pozitia prin intermediul unor motorase electrice. Si aici recunosc ca m-am jucat ca un copil, n-am scapat ocazia sa ma “reglez” de fiecare data cand imi inchipuiam ca nu stau bine.

Legatura cu asistententele se facea prin bip, fiecare camera era dotata cu un telefon mobil avand deja salvat pe speed-dial numarul de apel de pe etaj, un mod foarte eficient si testat, doamnele apareau la cateva momente de la apel. N-a fost nevoie decat de 2 ori tot sejurul, cat pe ce sa iau o diploma de “pacient cuminte”.

Seara a aparut si masa, lucru intampinat cu bucurie pentru ca nu mai mancasem de aproape 24 ore si banuiesc ca in perfuzii nu se pusese esente de friptura. Tacamuri de unica folosinta, aproape totul ambalat in folie alimentara, mancatorii de paine ar fi avut de ce sa se planga, nu se puneau mai mult de 2 feliute de paine. Bun si asa, decat deloc. Tava izoterma a fost luata, au trecut pe rand medicul de pe etaj, apoi dr. Masri sa ma vada daca sunt umflat sau am alte simptome neplacute. Dr. Masri mi-a explicat in cateva cuvinte ce s-a intamplat in sala de operatie, ce probleme a intampinat, cum le-a rezolvat, ce consecinte vor fi in viitor, mi-a prescris ceva de somn si impotriva migrenei si ne-am dat intalnire pentru a doua zi la pranz… de parca eu plecam undeva 🙂

Pana spre ora 22:00 au continuat perfuziile, la ultima din ele am visat deja ca cineva intra in camera si mestereste pe la flacoane, totul a fost foarte ok pana spre dimineata, cred ca era ora 04:00, durerea de cap nu trecuse si m-a trezit. M-am tot foit, iar m-am dat cu “motorasele” pana am atipit din nou inca odata.

Dimineata am petrecut-o facand o cura buna de TV, pana spre dupa amiaza cand a venit si randul meu sa ajung la de-tamponare. Procedura usor neplacuta, pe care toata lumea m-a incurajat ca o sa trec cu bine de ea. Mai schematic, se scot mesele de tifon montate in timpul operatiei si care au ajutat la oprirea hemoragiei post-operatorii. Lucru aparent simplu, dar la care inteleg ca este nevoie de o tehnica aparte. Esential este anestezicul local care se aplica, clasica xilina, care se injecteaza in mese, cu dublu rol: de a anestezia tesuturile cu care vine in contact si de a facilita iesirea meselor. Lucru care s-a si intamplat printr-o miscare atenta a instrumentelor manuite de medic, opratiunea facandu-se exclusiv de medicul chirurg. Toaletare, alt set de mese pentru curatare finala si stam la taclale 20 minute in cabinet pana sunstantele puse isi fac efectul. Ce am de facut in continuare, ce tratament, ce se va intampla in urmatoarea noapte de spital si de ce doreste sa raman inca 24h in observare, despre concedii, copii si tot asa, minutele s-au scurs rapid. Dl. Masri stie sa fie si un interlocutor foarte agreabil, nu numai un bun chirurg.

Inapoi in salon, la cura de TV, alt rand de perfuzii, medici n-au vrut sa riste nimic acum, ca aveam nasul liber. Si care nu era nici vanat nici umflat sau tumefiat, dupa cum ma asteptasem, se pare ca antiinflamatoarele administrate isi facusera datoria. A doua zi de dimineata, m-am trezit cu noaptea in cap, nu mai aveam stare probabil. Dus si barbierit, un pic cam dificil din cauza branulei si apoi, la prima ora, alta vizita a dr. Masri, cu sesiunea finala de curatare, semnat de documente si multe urari de sanatate.

Formalitatile de externare au durat un pic mai mult decat in mod normal, pentru ca internarea initiala fusese numai pentru 24 ore, prelungindu-se cu o zi au avut de calculat diverse. De data asta fara scaunel, am fost condus la receptie, am achitat diferentele si unde credeti ca a fost primul drum? La cafeneauna de la parter, unde am cerut insetat un expresso scurt, pauza de cofeina nu mi-a priit si neavand curaj sa intreb la asistente daca am voie sau nu cat sunt internat.

Urmeaza recuperarea, cu tratament medicamentos in continuare, cu precautii la miscarile capului si la efort, cu control periodic si cu convingerea ca multe din probleme s-au rezolvat asa, mai sunt cateva, dar acelea am convenit sa le mutam undeva in primavara lui 2013, functie de evolutia de pana atunci.

Rezumand, primul contact cu un spital, altfel decat ambulator, a fost o experienta netraumatizanta. Dotarile, conditiile si comportamentul tuturor – medici si asistente – contribuind din plin la acestea. Da, costurile exista, nu le contesta nimeni, dar serviciile primite in schimb sunt exact pe masura acestora.

foto: FreeDigitalPhotos.net



37 Comments to “chirurgie”

  1. Deviatie de sept am si eu, am fost diagnosticat asa atunci cand am avut prima operatie de polipi. Si mai rau este ca sufer si de o rinita alergica si nu stiu ce sa ma mai fac!

  2. Ma bucur ca ai avut parte de o experienta buna in acel spital.
    In Iasi s-a echipat tot cam asa si spitalul Parhon. Conditii hoteliere, nu altceva. O experienta de genul poti sa o iei si ca un mini-concediu, doar ca sunt acele probleme care trebuie rezolvate.
    Si eu am o deviate de sept si ma gandesc daca sa o rezolv sau nu, nu stiu inca riscurile la care sunt expus, dar trebuie sa ma documentez.
    Sincer felicitari ca totul a decurs fara complicatii. Insanatosire grabnica!

  3. Ana- says:

    mi-ai amintit de “minunatele” 4 zile petrecute la spital dupa operatie…un cosmar ingrozitor…nu mai vreau sa trec niciodata prin asa ceva.

  4. Mihai says:

    @magazin piese auto: multumesc!

  5. container says:

    Pana acum am fost ferit de interventii chirurgicale si sper si pe viitor sa nu am vreuna. In schimb am prieteni care au avut si apropo de conditiile din spitale. In sibiu este o clinica privata, intradevar sunt si costuri dar si conditii pe masura, cand am intrat acolo prima data in vizita am crezut ca e hotel. Baile erau mai curate ca la un restaurant bun. Am ramas surprins.

  6. varice says:

    Conteaza foarte mult sa ai experiente netraumatizante in spital… eu unul sunt marcat si intotdeauna cand intru intr-un spital senzatia de disconfort imi vine in corp.

    Ma bucur pentru reusita ta!

  7. Costel says:

    Ma bucur foarte mult ca totul s-a sfarsit cu bine si ai plecat cu o experienta atat de buna. Ar fi bine ca si in restul spitalelor ca pacientii sa fie priviti si tratati ca oameni / bolnavi si pacienti. Iti doresc insanatosire grabnica si o zi minunata.

  8. Yamasha says:

    Eu nu prea am avut ocazia sa calc in spitale, dar sa fiu intr-o sala de operatie…Sper sa nu fiu prea curand nevoit…

  9. Am o senzatie de neliniste cand merg intr-un spital, si sunt enervat la culme de timpul extrem de lung de asteptare pentru si o simpla reteta sau trimitere. Personal prefer o clinica privata.

  10. Cazare says:

    sistemul din Romania a scos ce este mai rau din cei care si au ales profesia de medic (vorbind la modul general. in particular, exista si medici care si au pastrat omenia). este un sistem prost organizat careia nu i se acorda atentia cuvenita. un chirurg sta in spital chiar si 36 de ore. cum sa mai fie om dupa atata munca? e ca leapsa: statul le o da medicilor, medicii o dau pacientilor, pacientii o dau cui nimeresc. trist!

  11. loredana says:

    Medicii la noi ar trebui sa isi caute toti in strainate. La noi sunt luati la misto…

  12. Grilaje says:

    Un articol foarte interesant. Cat despre medici nu prea mai sunt multi acum care isi fac treaba prea buna.

  13. Laurentiu says:

    Esti printre putinele persoane care lauda serviciile medicale dintr-un anume spital (stiu, poate ca sunt rautacios). Sper sa nu mai treci prin spitale si sa scrii pe blog mult timp de acum!

  14. Mihai says:

    @Laurentiu: iti dai seama ca asta imi doresc si eu, multumesc de urare. 🙂

  15. Patut bebe says:

    Ceea ce ai descris tu in articolul de mai sus este exact modalitatea perfecta si normala care ar trebui sa se desfasoare in cadrul unei interventii chirurgicale. Pacat ca de astfel de ingriijiri avem parte doar in spitale private. Sunt putine cazurile in care dai peste un personal dispus sa iti raspunda la orice intrebare si sa fie atent cu tine desi asa ar fi normal. Indiferent de modul de tratare iti doresc sa fie ultima ta interventie si sa fi sanatos si voios.

  16. Raluca says:

    Este una dintre cele mai mari temeri ale mele practic, sa ajung pe mana unui doctor, in viata de cele mai multe ori trebuie sa te bazezi pe tine, daca te bazezi pe alti si ai scapat cu bine inseamna ca esti super norocos!

  17. Imi place articolul, vrei nu vrei poti ajunge foarte usor la un chirurg… asta e viata. 🙁 . Medicii nostri nu mai sunt ce au fost odata. Daca vrei sa fii pe maini bune trebuie sa bagi bani in toate buzunarele spitalului. De la infirmiera la chirurg 🙁

  18. mircea says:

    Conteaza foarte mult,cum ai spus,comportamentul personalului.Doctorul isi face treaba si apoi intri pe mana asistentelor,care iti pot face recuperarea usoara sau grea.

  19. Deviatie de sept am si eu, am fost diagnosticat asa atunci cand am avut prima operatie de polipi. Si mai rau este ca sufer si de o rinita alergica si nu stiu ce sa ma mai fac!

  20. In spitalele de la noi este o adevarat loterie, cand vine vorba de calitatea serviciilor. Iar de cele mai multe ori nu tine de abilitatile medicilor sau buna-vointa acestora, ci de echipamentele si materialele cu care lucreaza.

  21. Oare cand o sa scapam de toate problemele fara chirurgie? Poate cand o sa apara nanoboti 🙂 dar cred ca mai avem de asteptat ani buni

  22. Ionut says:

    Sincer sa fiu, o singura data am ajuns pe patul de spital pentru o operatie de hernie, asta cand eram mai mic..nu-mi mai doresc sa trec prin asta si nimanui nu-i doresc sa treaca prin mana medicilor.

  23. Cosmin says:

    Un articol foarte interesant multumim foarte mult !

  24. Andreea says:

    Sunt foarte rare cazurile in care o echipa de medici este atat de OK.Initial asa erau toti doctorii care lucrau la privat.Acum,insa si cei care lucreaza la privat au inceput sa daca nazuri si sa se comporte urat.Sau cel putin asta a fost experienta mea .

  25. masini de inchiriat bucuresti otopeni says:

    Personal am fost prin spitale destul de des. Este foarte important cat de atent esti cu doctorii. Altfel s-ar putea sa iesi ma bolnav decat ai intrat.

  26. Oricum si in Romania sunt chirurgi destul de buni, dar coruptia e destul de ridicata!

  27. Am avut si eu o experienta placute cu medicii din Romania, acum zece ani, fiica mea a facut o tumoare pe coarda vocala dreapta, am fost trimisi in Cluj, acolo ni s-a spus ca nu face operatia pentru ca este tanara si nu ar arata bine cu o cicatrice mare pe gat. Nu mai stiu cum il cheama pe domnul doctor de la Cluj dar ne-a facut trimitere la Timisoara (aici era singurul spital care opera cu lasere). Am ajuns in cele din urma acolo, rupti de oboseala cu banii la limita, am fos primiti cu bratele deschise si ne-au spus ca eu si sotia putem sta intr-una din salile libere sa nu o lasam pe aia mica singura. Domnul doctor a fost foarte prietenos si ne-a ajutat si linistit si nu a acceptat nici un leu in plus.

    In Romania inca mai exista doctori exceptionali!

  28. Adela says:

    Si eu am avut o experienta f ok cu spitalul Sanador. Dr daniela ionescu l-a operat pe copilul meu de polipi si totul a mers excelent. Mi-a fost putin teama de anestezie, dar dr anestezist ( cristea)avea experienta cu copiii, iar baietelul meu de 4 ani chiar nu i-a pus probleme. Am platit la final undeva in jur de 600 lei, dar cred ca la stat dadeam mult mai mult, si cel mai important, nu s-ar fi comparat cu serviciile de aici.

  29. Mihai says:

    @Adela: totul e bine când se termină cu bine, nu-i asa? Nici nu știu când a trecut un an, ce zboară timpul!! 🙂

  30. Olivia says:

    Prima oara cand am avut de-a face cu Sanador, a fost tot pentru niste investigatii medicale. Am fost trimisa de medicul de famile in mod expres acolo. Mi-am zis in gand “mai mult ca sigur are o colaborare, ceva, cu Sanador de insista atat de mult sa merg acolo”. Dupa ce am ajuns si am vazut diferentele, i-am multumit cerului ca am ajuns acolo. Ce ma intristeaza este faptul ca platim toata viata asigurari de sanatate, si ar trebui sa avem parte de asemenea servicii de calitate si in spitalele de stat.

  31. lucian says:

    Am fost si eu operat de dr. Hassan Masri de deviatie de sept la clinica Apollo. Mie imi era frica de anestezia generala. Totul a decurs perfect. Acum respir foarte bine pe ambele nari si ma simt excelent. Desi toti prietenii ma anuntasera ca voi avea fata umflata, vanata si tumefiata, dupa operatie nu aveam decat nasul ceva mai umflat … nici o vanataie. Ii multumesc domnului doctor si va spun ca de cea mai usoara operatie de deviatie de sept veti beneficia la dr. Masri.

  32. coshmin says:

    Am facut ieri operatia de deviatie de sept si de scurtare a cornetelor nazale la dl.dr. Masri. Mi-a explicat inainte de operatie ce urmeaza sa se intample… anestezia generala… operatia propriu-zisa… dupa vreo 3 ore m-am trezit la terapie intensiva cu nasul infundat de 2 meșe (2 bureti). Operatia am facut-o la spitalul Sanador. Asistentele sunt impecabile (vin de fiecare data cand le chemi, la orice ora si fac orice sa te simti mai bine dpdv medical :P). Partea cea mai naspa e ca nu poti sa respiri deloc pe nas si e greu cu mancatul si cu bautul (meșe sunt introduse din nas pana in gat, deci de fiecare data cand inghiti ceva lichid o sa simti cum se imbiba putin). Numai cuvinte de lauda pentru dl. doctor si pentru asistente.
    Pe de alta parte, serviciul de plati lasa de dorit (a trebuit sa stam 3 ore pentru o amarata de externare, pentru ca domnisoarele de la receptie credeau ca e ceva normal sa bage in factura aceeasi chestie de 2 ori – adica pretul cosultului preanestezic, pe care eu il achitasem cu cateva zile inainte, norocul meu ca aveam bonul la mine…). Asadar va dau un sfat: nu faceti operatie de deviatie de sept decat daca sunteti absolut nevoiti (oboseala fara explicatii, dureri de cap, lipsa odihnei, intr-un cuvant lipsa oxigenarii creierului). E o procedura destul de dureroasa. Nu vreau sa sperii pe nimeni, vreau doar sa avertizez. Iar costul total al interventiei la Spitalul Sanador este de aproximativ 4500 lei, fara adeverinta de asigurat si fara trimitere (in cost sunt incluse consult preanestezic, cazare-camera double sau single, operatie, anestezie, masa + 190 ron pentru persoana insotitoare).

  33. Mihai says:

    @coshmin: si in completare a ceea ce ai spus mai sus ar fi ca imbunatatirile vizibile ale operatiei pot aparea in cateva saptamani, complet. Sa amintim aici, pe langa usurarea respiratiei, si o reducere a riscului de “guturai” si/sau migrene. Este posibil ca la cateva zile bune de la operatie sa apara dureri inexplicabile de piramida nazala, nu va speriati, sunt doar “efecte” secundare. Medicul va va prescrie un anti-inflamator (nu-l luati de la voi, exista o doza optima) si dupa cateva zile de tratament vor dispare si acestea.

  34. sa vedem acum ce v-a urma dupa asta

  35. ora exacta says:

    De unde v-ati inspirat pentru acest articol?

  36. Mihai says:

    @ora exacta: experienta proprie.

  37. Lidia says:

    Sunt o proaspat operata de deviatie de sept, a doctorului Hassan Masri si tot in spitalul Sanador. Operatia a avut loc pe 17.09.2015.
    De 11 ani aveam recomandare pentru aceasta operatie, dar deoarece nu mi se parea ca imi creeaza chiar asa de multe neajunsuri, am amanat atata timp, aceasta operatie.
    Ce nu s-a spus aici, pana acum, este faptul ca aceasta operatie are recomandata o numita perioada din viata, respectiv pana spre 45 de ani, desi daca este necesar, am inteles ca aceasta se poate extinde catre 50 de ani. Un alt aspect neprecizat, este aparitia complicatiilor odata cu inaintarea in varsta, cand aceasta interventie nu se face, nu numai la nivelul aparatului respirator, dar si la cel cardiovascular, daca deviatia de sept este cel putin moderata.
    Eu am avut chiar o varianta severa si ceea ce era mai rau, era ca avand aproape total obturata nara dreapta ma “bucuram de o hipoxie draguta” in fiecare dimineata, la trezire, care mai avea si rolul de ceas desteptator, la ore variind intre 02:00 si 04:00. Deci probleme apar inclusiv la nivel cerebral si de multe ori nici nu realizezi in totalitate in ce masura te afecteaza, din acest punct de vedere, pentru ca fiind o prezenta de zi cu zi, ele iti par de fapt aproape o normalitate a ta, personala.
    Aceasta postare se vrea cumva si ca o replica la cele scrise de coshmin, relativ la mentiunea: “Asadar va dau un sfat: nu faceti operatie de deviatie de sept decat daca sunteti absolut nevoiti (oboseala fara explicatii, dureri de cap, lipsa odihnei, intr-un cuvant lipsa oxigenarii creierului)” – acestea inteleg eu, ca au fost imediat dupa operatie.
    Nu decideti singuri daca sunteti absolut nevoiti sa faceti aceasta interventie, ci luati decizii in cunostiinta de cauza, punand in balanta toate avantajele si dezavantajele, mai ales ca, daca ai depasit pragul de varsta mai sus mentionat, problemele cu care te vei confrunta, nu mai pot beneficia de rezolvare prin septoplastie.
    Da, are dreptate, dupa operatie e neplacut: senzatia de congestie a narilor – care insa nu este insotita si de durere, lipsa de oxigen in creier si necesitatea de a respira doar pe gura, dificultatea in a adormi, sau a bea si a manca, dar daca aveti norocul sa nu aveti probleme cu sangerarile, toate acestea dispar in mare parte, dupa scoaterea meselor, operatie efectuata cam la 24 de ore dupa interventia chirurgicala.
    Sincer, eu a trebuit sa stau ceva mai mult cu mesele – cca. 42 ore si nu am murit, iar daca m-ati pune sa repet istoria, acum in cunostiinta de cauza, chiar consider ca merita, parca nici nu stiam ce inseamna sa respiri cu adevarat pana acum.
    Dupa eliminarea meselor pot sa spun, ca imediat ai senzatia, ca cel putin ti s-a dublat capacitatea de a respira – ma refer la cea de dinainte de operatie, iar pana la vindecarea totala a zonei, respiri cel putin “la fel de bine”, cum respirai inainte de operatie.
    Eu nu am dureri si a ramas cel mult o usoara congestie nazala, similara cu cea care apare si in cazul racelilor, dar fara celelalte complicatii ale acestora. Nu uitati, ca totusi pe cornetele nazale sunt cusaturile postoperatorii, care se vor vindeca si ele in decurs de 30-45 de zile, dupa materialul clientului, dar cine a exersat rinita alergica si sinuzita datorata deviatie de sept, va avea o stare mult mai buna decat atunci cand se manifestau acestea, si eu am avut sinuzita neinsotita de dureri de cap frecvente, ci chiar destul de rare.
    Deci daca teama va retine cumva de a face acest pas, eu zic sa uitati de ea, ca nu e nimic asa de grav incat sa va retina sa va faceti un mare bine, pentru urmatorii ani de viata.
    Recunosc, ca si modul in care are loc aceasta experienta, are un rol in a lua aceasta decizie, asa ca, daca sunteti asigurat si dispuneti de 3000 lei faceti acest pas intr-un spital privat, unde veti beneficia de o ingrijire si o atentie deosebita din partea personalului medical, de un confort binevenit in astfel de momente si de reducerea la minim, a timpilor pierduti pentru a rezolva aceasta problema.
    Recomand Spitalul Sanador, care pe langa mijloacele moderne puse la dispozitia medicilor care opereaza si facilitatile oferite pacientilor, este o optiune buna si in ceea ce priveste costurile, deoarece are contract cu casa de asigurari, care plateste o parte semnificativa a costului operatie – 2000 lei. In plus puteti beneficia de o saptamana de concediu medical dupa operatie, pentru a putea sa va administrati corect tratamentul post-operatoriu – in special spray-urile si picaturile nazale, pentru care este indicata pozitia orizontala.
    In costul suportat de mine am inclus toate cheltuielile efectuate din momentul in care am decis sa fac aceasta interventie: consultul initial si 3 controale postoperatorii, analizele de sange, radiografiile nazala si pulmonara, EKG-ul, consultul preanestezic, interventia chirurgicala, o noapte de cazare in spital, tratamentul postoperatoriu.
    In speranta, ca am mai lamurit suplimentar cateva aspecte legate de interventia de septoplastie, va recomand sa mergeti sa va operati fara teama, daca aceasta interventie chiar va este necesara, mai ales daca o faceti cu doctorul Hassan Masri. Acesta este un adevarat profesionist, care inspira eficienta, calm si siguranta, reusind totodata sa ma faca sa zambesc, la fiecare intalnire pe care am avut-o, atat inainte cat si dupa operatie.
    Sanatate multa!