blog action day 2010

This entry was posted on 15/10/2010 under altii.... Written by:

Pot sa pun pariu ca nu te-ai gandit in ultima luna la un lucru simplu, simplu. Lucrul acela comun pe care il faci in fiecare dimineata cand ajungi la birou. Iti pui un plic de ceai in cana si te duci agale la dozatorul de apa fie ca este La Fantana sau Cumpana sau mai stiu eu ce. Ai umplut cana si peste 15 minute ai un ceai proaspat cu arome imbietoare de Irish Cream. Pentru tine e un lucru simplu si-l faci in fiecare dimineata. Te mai enervezi cateodata cand butoiul e gol si exclami inciudat “Iar n-au schimbat astia apa!“, desi corect era sa spui “Iar n-au inlocuit astia bidonul!“. Da, pentru tine mai este cineva care are grija de bidon, dozator, apa si tot ceea ce mai ai nevoie ca dimineata sa te bucuri de ceaiul favorit.

Pe continentul piramidelor lucrurile nu sunt asa simple cum par. Daca coboram spre centrul Africii vom patrunde in alte culturi, aici copii si femeile sunt responsabile cu aprovizionarea lichidului vital. Parcurg adesea distante lungi carand recipienti murdari si insalubri care pot cantari si 20 litri. Macar de-ar fi plini cu apa de izvor. Din pacate, ceea ce cara ei poate fi infestat cu e.coli, holera sau salmonella. Ai auzit de ele, nu ? Parca nu e ceea ce ar trebui sa fie intr-o cana de ceai.

Alegem, spre exemplu, satul Bongmara din Ciad. Stiu ca n-ati auzit de el. Aici este ! Cel mai apropriat curs de apa este la mai bine de 4 km departare. Apa trebuie adusa de acolo zilnic. Ziua nu are decat 24 ore chiar si in Africa. Ce se intampla este lesne de inchipuit: copii dau la o parte lectiile si scoala pentru ca apa este mai importanta. Femeile lasa lucru si treburile casnice pentru ca altceva este mai important. Sa facem un foarte mic exercitiu: ce s-ar intampla daca toti copii aceia n-ar mai fi fortati sa lase lectiile ? Daca ar invata in fiecare zi 4-5 ore, la fel ca orice scolar de varsta lui dintr-o tara civilizata. Din 100.000 copii tot ar fi 1.000 de olimpici, medici, profesori universitari sau cercetatori. Si restul daca ar ramane adica 99.000 tot ar fi ceva pentru ca si ei ar fi niste muncitori mai invatati si mai priceputi. Ce s-ar intampla atunci ? Bongmara si nu numai el ar avea strazi pietruite, case adevarate, energie electrica si acces la toate facilitatile moderne. Din cei 1.000 de copii exceptii poate ar fi 10 super-dotati care ar munci cot la cot cu colegilor lor si ar gasi antidotul pentru Ebola sau Sida, tragicele boli ale continentului lor.

Poate presupunerea mea este incorecta si calculul gresit. Dar daca nu este si am dreptate ? Acum totul se pierde in aceste drumuri zilnice nesfarsite, in cenusiul sirurilor de carausi ai apei din care e imposibil sa te smulgi fara ajutor. Ajutor asteptat de afara, de la mine, de la tine, de la vecinul din Budapesta sau concetateanul nostru european de la Bonn. Nu e nici pomana si nici mila, ii ajutam pe ei si ne ajutam pe noi toti. Nu le ducem peste ci ii ajutam sa invete pescuitul; toate facilitatile create prin investitiile din donatii sau fonduri umanitare raman acolo. Cum au grija de ele asa le au si ei stiu ca asta este sansa lor la bunastare si progres.

Acesta este subiectul pe care 4000 bloguri din 130 tari il aduc in fata voastra in Blog Action Day, adica astazi 15 Octombrie 2010. Va fi un succes pentru ca va face pe oamenii planetei sa se opreasca o clipa si sa se gandeasca. E un inceput !



2 Comments to “blog action day 2010”

  1. articole copii says:

    Asa este. Noi nici nu ne gandim la acei oameni. Noi nu stim sa pretuim destul ce avem, si cred ca ar trebui sa invatam de la acesti copii

  2. Cristi says:

    Astfel de subiecte sunt bine venite si ar trebui vorbite mai des, este foarte bine ca exista acest Blog Action Day, e o initiativa bine gandita.