Balcic. Micul paradis al Romaniei Mari

This entry was posted on 09/03/2014 under lecturi. Written by:

Balcic. Micul paradis al României MariAutor: Lucian Boia
Gen: Istoria Romanilor.
Anul aparitiei: 2014.
Nr. pagini: 190 (Humanitas).

Este intotdeauana o plăcere să citești cărțile d.lui Profesor Lucian Boia, ai crede că sunt cărți de beletristică camuflate sub nume prețioase. Ca orice lectură, depinde foarte mult și de starea cititorului, de dispoziția acestuia de a se lăsa “inundat” de date istorice, nume și locuri, cumva la fel se întâmplă și cu povestirea vremelnicului pământ românesc de la sud de Vama Veche.

Nu este istoria Cadrilaterului, chiar dacă în primele capitole este prezentat contextul istoric al alipirii din 1918, cartea se concentrează pe ceea ce a însemnat, pentru români, orașul Balcic, între anii 1918 – 1940; un loc aparte este rezervat în carte întâmplărilor post-1940/1945, până aproape de perioada de după 1989.

Ca o opinie personală, cartea “Balcic. Micul paradis al României Mari” ar trebui citită după ce ai petrecut câteva zile la malul mării, pe la “Castel“, pe la terasele de pe dig sau pe străduțele cu case înghesuite. Ceea ce ai văzut și simțit acolo se așează altfel în memorie și faci mult mai ușor asocierea numelor, locurilor și întâmplărilor citite cu ceea ce ai privit “acolo“. La Balcic poți ajunge, cu mașina în două moduri: autostrada până la Tuzla, apoi drumul Mangaliei și după altă oră de mers ai ajuns sau Călărași, bacul pe Dunăre, Bazargic și apoi Balcic. Probabil ambele sunt la fel de pitorești și de la îndemână.

Unul din aceste drumuri le-au folosit sutele de români colonizați sau simpli turiști în orășelul de la malul mării . Cum spuneam, avem două capitole în care dl. profesor face o analiza a vremurilor istorice de la sfârșitul primului război mondial, apoi primele invazii artistice, descoperirea Balcicului și construcția “Cuibului“.

Administrația romanescă nu a fost nici ea uitată, cu încercările ei de modernizare a sătucului pescăresc, unele reușite, altele nu, interacțiunile ei cu Casa Regală, atunci când au existat. Ai pleca de la presupunerea că tot orașul gravita în jurul Castelului, se pare că lucrurile nu stăteau chiar așa, fiecare avea viața proprie, cu multe frământări de ambele părți.

Într-un fel sau altul totul a luat sfârșit la 7 Septembrie 1940, data semnării Tratatului de la Craiova, ultimile patru capitole din carte concentrându-se pe istoria vremurilor post-România, a celor trăite atunci de personajele descoperite în carte și a celor întâmplate locurilor, mai vechi sau mai noi.

Un lucru este cert: Balcicul nu mai este nici orașul grânelor, nici orașul artiștilor, dar complexul de la “Castel” sunt convins că este restaurat la fel ca acum 80 ani, numai pentru el și merită drumul până acolo.



,

6 Comments to “Balcic. Micul paradis al Romaniei Mari”

  1. Iustin says:

    Frumos articolul, ma inspira sa citesc si eu aceasta carte.

  2. Suplimente says:

    Chiar vorbeam zilele trecute cu o vara despre cartea asta, care cum zici tu a citito la mare la recomandarea altuia .

  3. Alpinisti says:

    Sper sa-mi fac timp sa o citesc si eu, mai facut curios.

  4. Muzica says:

    As incepe sa citesc ca m-ai facut curioasa insa… ajung pe la pagina 2-3 si mi se pare deja plictisitor sa o fac, poate ma ajuta cineva sa o gasesc in format online ?

  5. Mihai says:

    @Muzica: Se scrie “m-ai”, daca nu scrii corect, data viitoare NU te mai scot din spam. Cartea nu exista in format electronic.

  6. Un articol foarte reusit, si o carte pe masura. As mai recomanda si cartea Istoria Romanilor scrisa de Constantin Giurescu.