abordare inginereasca

This entry was posted on 17/11/2012 under altii.... Written by:

(bazata pe un caz real, suna mult mai bine povestita la persoana I 🙂 )

Eu, om al muncii, nu mi-am permis sa locuiesc o vreme decat cu chirie, intr-un bloc care face parte dintr-un cvartal construit in anii ’60 in zona cunoscuta de ploiestieni ca Muzicanti. Deh, bloc vechi, mai vechi decat mine, tot felul de probleme la instalatiile de canalizare.

Vin seara tarziu acasa, impreuna cu prietena mea, dupa o zi care m-a rupt de munca, deschid usa… in bucatarie balta maxima. Refulase scurgerea si va puteti inchipui ce era pe jos. Ne apucam de dat cu mopul si cu carpele, facem curat cat de cat, oricum mirosul era foarte persistent. Dar asta sa fie paguba.

Ca un stalp al casei ce ma aflam, o iau pe scara in sus frumusel sa stau de vorba cu toti vecinii mei de deasupra, de pe aceeasi coloana.

Cioc, cioc la etajul IV:
– Buna seara vecine, sunt vecinu’ de la parter, uite am patit un necaz. Mi-a refulat scurgerea de la bucatarie, am facut curat, te rog mult nu folosi chiuveta pana maine seara, imi aduc scule si tot ce trebuie, dar nu pot in seara asta. Te rog mult sa ma ajuti cu treaba asta, dupa ce rezolv vin eu si te anunt ca e ok.
– Da vecine, cum sa nu, lasa ca nu se intampla nimic cu vasele daca raman nespalate o zi. Sa le zic si la astia in casa ce si cum. Vii matale maine seara.
– Bine, sa traiesti si multumesc mult.
– Noroc vecine!
– Noroc vecine!

Asa… mai am inca trei de convins. Cobor repede un etaj, la III fix la fel, “bai ce lume intelegatoare am in bloc!”. Repede repede si la II, aici o doamna in varsta:

– Saru’ mana vecina, uite asa si asa… in fine toata povestea.
– Stai linistit vecine, fa-ti treaba, eu maine dimineata plec 2 saptamani la bai, fa ce ai de facut.
– Saru’ mana, multumesc, sa aveti vreme frumoasa… si asa mai departe, scot eu textele de baiat civilizat si educat.

Asa… hai si la etajul I, la cel de deasupra mea, țâr-țâr la usa, nimic. Mai stau un pic, iar țâr-țâr-țâr poate o fi omu’ in dormitor si n-o auzi. Ti-ai gasit. Lumina peste tot, cineva vine si verifica vizorul, eu cioc-cioc, poate merge asa. Mai vine odata, nimic. Ma duc jos in fata blocului, lumina in tot apartamentul. Aia e, zic. Vad eu maine cum o rezolv.

Plec la munca, pun sculele in masina, salopeta, “sarpele” si tot ce mai trebuie si seara hai acasa. Acasa… surpriza! Bucataria la fel ca in seara precedenta, ma rog, nu chiar la fel, suficient de mult ca sa ma umple de nervi. Iar smotru si facut curat bec, ma pun in salopete si ma apuc de mesterit. Rezolv dopul de pe coloana, curat si montez toate la loc si pun pe sifonul de scurgere un dop confectionat ad-hoc dintr-o camera de cauciuc, pe dedesubt si absolut invizibil.
– In seara asta si maine dimineata nu folosim chiuveta!
– De ce?
– Lasa ca vezi tu maine seara! 😀 Acum ma duc la ala de la IV sa il las pe om sa spele si el vase.

Buuun, iar dimineata, cafeaua cu apa din baie ca si asa e filtru si iar la munca. Iar vine seara, ajungem acasa. Cat sa ne facem un dus si țâr-țâr la usa vecinul de la I, furios nevoie mare.

– Vecine nu stiu ce se intampla in blocul asta, dar mi-a refulat chiuveta de la bucatarie si tu este de vina ca nu stiu ce ai facut la ea. Trebuie sa chemam pe astia de la administratie sa sparga, sa faca si sa dreaga, ca asa ceva nu este admisibil.

Eu, cu o figura foarte calma si relaxata, ii zic:
– Vecine, nu spargem nimic, la mine totul e curat bec, acum 10 minute am venit, te rog intra sa te convingi.

Il las sa intre, se duce glont in bucatarie, peste tot uscat curat, mirosind a deodorant de camera.
– Nu exista asa ceva, la mine in casa e un baltau mare, acum ma duc peste aia de la administratie.
– Imi pare rau, te-ai convins ca nu e de la mine, o fi ceva pe coloana, cine stie… bloc vechi, lumea stii ca arunca diverse, aia e. O seara buna vecine, da’ nu cred ca mai gasesti pe cineva la administratie la ora asta.

Inchid usa cu calm in urma lui si cred ca va dati seama ce hohote de ras au urmat si ce a fost la gura mea. 🙂 … capacul de cauciuc a fost scos imediat ce ne-am potolit.

Image courtesy of vichie81 at FreeDigitalPhotos.net



3 Comments to “abordare inginereasca”

  1. Vio says:

    Ce-mi plac oamenii astia care se fac ca nu-s acasa, oare ce cred ca poti sa vrei de la ei?

    Am patit si eu chestia asta de cateva ori (dar la baie) si daca am vazut ca cineva nu-i acasa am lasat bilet in usa.

  2. Ionut says:

    @ Vio: Le e sila sa si raspunda sau sa vorbeasca cu tine dar cand au o problema, se asteapta sa le acorzi atentie si ajutor.

  3. Piese auto says:

    adevarul e ca si-a meritat soarta vecinul :))